Pasind timid spre Europa

Imprimare

Observaţii asupra unor probleme cotidiene

Zilele trecute câţiva dintre elevii cursului de vară de la Yacht Club Regal Român, m-au rugat să fac o apreciere asupra rentabilităţii achiziţiei unei ambarcaţiuni de agrement cu motor sau vele şi dacă pasiunea pe care o au ar putea să compenseze efortul financiar pe care l-ar face.

Această solicitare mi-a amintit că în urmă cu peste zece ani, lucrând în Inspectoratul Navigaţiei Civile, am fost contactat printr-un prieten de o firmă spaniolă care derula afaceri în România.

Motivul acestui interes era studiul pe care-l făcusem, privind posibilitatea deschiderii unor activităţi de agrement nautic, pe salba de lacuri care străbate Bucureştiul dinspre nord-vest spre sud-est. Această firmă nu a fost singura care a prezentat interes pentru această activitate, ulterior m-au contactat încă două firme. Din păcate, deşi aceste firme doreau să înceapă şi să dezvolte un astfel de serviciu, rezultatele au fost negative, ele renunţând pe rând la obiectivul propus datorită piedicilor de tot felul puse în faţa unei astfel de afaceri.

Specialiştii de la firma spaniolă, în clipa în care a avut discuţia finală m-au asigurat: „Chiar dacă acum nu este rentabil să desfăşurăm o astfel de activitate în România, cu siguranţă că peste cinci ani sau poate chiar mai mult, totul va fi posibil pentru că viaţa o va cere".

Dar, iată că ne aflăm după zece ani de la data sus-menţionată şi nimeni până acum nu a reuşit cu adevărat să spargă gheaţa. Câteva încercări timide pe durate foarte scurte de timp (de obicei pe durata verii), cu rezultate nesatisfăcătoare. Unele dintre firmele care au încercat s-au înglodat în datorii faţă de parteneri, ori cunostiinţe sau căpătaseră obligaţii faţă de stat, iar altele care îşi doreau recuperarea investiţiei într-un singur an, au fost dezamăgite de faptul că nici după trei ani nu reuşiseră acest lucru şi au renunţat.

Cele câteva rămase au fost copleşite de costurile întreţinerii care au crescut semnificativ.

Dar să vedem despre ce servicii poate fi vorba: Pe oricare lac din salba de douăsprezece lacuri care străbat   Bucureştiul,   există   condiţiile   practicării agrementului nautic, printr-o varietate mare de oferte satisfăcând poate aproape toate gusturile.

Când vorbesc de condiţii, mă refer la lungimea, lăţimea şi adâncimea lacului precum şi a terenului respectiv. In condiţii meteo nefavorabile, valurile care se formează pe aceste lacuri au înălţimi care încep de la 0,30 m până la 1,50 m, fapt care nu ar dezarma nici un pasionat de agrement nautic, determinându-l să renunţe la ceea ce şi-a propus.

Singura condiţie care limitează desfăşurarea unei astfel de activităţi, este temperatura care reduce numărul zilelor favorabile dintr-un an la cea. 150.

În ultima perioadă cerinţa pieţei unor astfel de servicii, a crescut cu preponderentă în domeniul motopropulsatelor (bărci, motoschiuri); se mai caută de asemenea şi planşe cu vele.

Cum (la bazele care au mai rămas încă dotările sunt depreciate) achiziţia şi întreţinerea unor bărci sau skijet-uri este nerentabilă faţă de tariful care ar trebui practicat în raport cu veniturile medii ale populaţiei, fapt care ar determina ofertarea acestor servicii, numai pasionaţilor cu venituri de top, se impune diversificarea ofertelor în cadrul bazei cu ambarcaţiuni sportive sau veliere de clase mici, precum şi oferte pentru colectivitate (baloane sau paraşute tractate).

Diversificarea ofertelor după o logică anume, poate duce la compensarea tarifului de închiriere, ales voluntar mai scăzut pentru motopropulsate majorând tariful la ambarcaţiuni sportive, veliere, unde nu apar aspectele consumului de carburant, întreţinere motor şi eventuala închiriere de monitor.

În acest context se poate satisface cerinţa de piaţă pentru o categorie de solicitanţi care s-ar putea apropia de sus în jos de salariul mediu, compensare care ar determina ca amortizarea investiţiei să se facă într-o perioadă mai scurtă de timp, dar în nici un caz într-un an sau doi, cum visează majoritatea investitorilor.

Ne propunem închirierea unui skijet pentru o oră în condiţiile recuperării investiţiei în patru ani, luând în calcul toate cheltuielile, tariful ar fi de 20 USD/oră pe când majorând nesemnificativ tarifele la ambarcaţiunile sportive, veliere şi altele, (mult mai multe la număr) accesibile unor platforme de venituri modeste (dar nu mici) acest tarif se poate reduce la 10 USD/oră tarif nu mic, dar rezonabil, având în vedere consumul la skijet-uri care poate ajunge în funcţie de puterea motorului şi cum este folosit de la 14 la 25 litri/oră.

Un alt punct de vedere pentru luat în calcul este acela că dacă nu ne orientăm atunci când dorim să creăm baza nautică numai la achiziţii de echipamente noi şi vom practica un management bun, vom reuşi să obţinem venituri directe chiar mai devreme decât data propusă.

In alte condiţii (de exemplu: recuperarea investiţiei într-un an/un an financiar = 150 zile de activitate/ sau poate mai devreme) preţurile vor creşte de 4-5 ori, vor deveni neaccesibile pentru cea mai mare parte a populaţiei şi vor beneficia de servicii numai cei cu venituri de top.

Acest fapt mă determină să ridic întrebarea: - Ce s-ar întâmpla dacă un individ cu salariul de 200 USD/lună s-ar duce în aceste condiţii să închirieze un skijet, care ar avea tariful de închiriere de 50 USD/oră ?

Să presupunem totuşi că depăşim toate aceste probleme legate de dotarea bazei şi dorim să deschidem o astfel de afacere, în ce ne-am încurca? Cu siguranţă în următoarele probleme: O majoritatea lacurilor mai puţin unul, sunt închiriate sau concesionate unor persoane fizice sau juridice pe durate mari de timp (20 până la 50 ani dar există şi excepţii care duc la 90 ani), având accesul permis numai prin tarife; iar cel rămas în afara incidenţei este foarte căutat pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale (baruri, terase, cârciumi şi chiar restaurante), fapt care urcă artificial preţul de închiriere al terenului.

O obligaţia de a închiria luciul de apă, sau perenul şi de a investi în infrastructura existentă (care nu-ţi aparţine) pe malul unui lac .concesionat de un anume individ, care majorează obligatoriu tariful de închiriere al ambarcaţiunii.

O intrarea în contact cu pretenţiile Administraţiei Naţionale „Apelor Române’’ S.A, Administraţiei Parcurilor şi Grădinilor Publice, a Primăriei Municipiului Bucureşti, după caz, şi uneori chiar ale Administraţiei Naţionale a Drumurilor; pretenţii care nu fac decât să irosească inutil timpul potenţialului investitor să-i crească, tensiunea arterială şi să risipească o parte din bani pe formulare, taxe, dări şi nu în ultimul rând pe şpăgi, pentru a putea pune una peste alta hârtiile necesare desfăşurării activităţii.

Calvarul nu se încheie aici. El continuă şi cu unele organe ale administraţiei care vin în control pe diverse probleme (mediu, protecţia muncii, PSI, controlul navigaţiei, control financiar).

Toate aceste filtre şi canoane, vin în completarea cerinţelor pentru eliberarea autorizaţiei de către Autoritatea Navală Română pentru desfăşurarea activităţii navale de agrement.

Un factor care nu a fost luat în calcul, dar care trebuie luat în calcul, este acela că toate ambarcaţiunile de agrement trebuie înmatriculate într-un registru pentru a li se elibera carnetul de ambarcaţiune (dovada înmatriculării ambarcaţiunii), operaţiune care se plăteşte pentru fiecare ambarcaţiune odată, dar care ulterior comportă anual o altă cheltuială prin revizia tehnică.

După cum scria Jurnalul Naţional din 12.05.2004. „Seriozitatea cu care proprietarii de ambarcaţiuni (persoane fizice sau juridice) au tratat această problemă a dus la un fapt inedit, şi anume că acela mai mult de jumătate din ambarcaţiunile de agrement care se află pe litoralul Mării Negre nu sunt înmatriculate oficial (din cele 4.200 câte se află în evidenţa ANT Constanţa, 2.000 nu au mai fost înmatriculate şi nu se cunoaşte numărul celor achiziţionate în ultima perioadă şi nedeclarate)".

Cum nu toţi investitorii ar putea obţine suprafeţe de apă (luciu apei) pentru a organiza un poligon (în cadrul căruia poţi desfăşura agrement nautic fără a deţine certificat de capacitate), amatorii de agrement ar trebui să deţină conform legislaţiei în vigoare, certificate de conducător de ambarcaţiune cu motor, vele sau motor şi vele, fapt care complică foarte mult închirierea acestor ambarcaţiuni şi îi obligă pe cei care le solicită, care nu deţin aceste documente, să accepte în lipsa poligonului o persoană numită monitor care deţine un astfel de certificat şi care poate conduce obiectul închiriat în condiţiile legale.

Amenzile care vor fi aplicate în condiţiile nerespectării prezentelor prevederi, vor urca la 20 milioane lei pentru fiecare ambarcaţiune.

Coroborând toate aceste date, căutând să răspundem la întrebarea de la începutul materialului, determinăm un efort financiar semnificativ, raportat la ore de agrement nautic, ajungem la concluzia că pentru a beneficia de satisfacţia oferită de agrementul nautic numai într-o perioadă de 150 zile pe an şi asta nu în fiecare zi, doar la sfârşitul de săptămână şi în concediu de maxim 30 zile (total 45 zile) nu este rentabil să-şi achiziţionezi o ambarcaţiune care atrage după sine următoarele eforturi:

■taxe vamale (dacă este achiziţionat de afară);

■cheltuieli de înmatriculare şi revizii tehnice

periodice;

■ cheltuieli cu impozitul anual pe bunuri mobile;

■ achiziţia unui peridoc-pentru transport;

     ■ loc de parcare pentru anotimpul rece, când apa din

lacuri este scoasă;

■paza ansamblului (ambarcaţiune + peridoc);

     ■ supravegherea permanentă a ambarcaţiunii atunci

când este  lăsată la luciul apei,  chiar în perioada

concediului pentru că se fură motoare şi alte accesorii.

Toate aceste eforturi devin în ultimă instanţă eforturi financiare şi urcă costul orei de agrement exponenţial şi direcţionat numai pe o ofertă (ex: skijet sau barcă cu motor sau velier, depinde de ce ai achiziţionat).

Cum foarte puţini dintre cei pasionaţi pot depăşi aceste eforturi concluzia care se desprinde, este aceea că cel mai bun lucru ar fi existenţa unui segment de piaţă, care să poată oferi servicii în domeniul agrementului nautic.

Acest fapt va putea oferi posibilitatea, oricui este îndrăgostit de ape să-şi rezerve la sfârşit de săptămână sau în concediu, câteva ore de plăcere închiriind, după dorinţă sau inspiraţie, un skijet, barcă cu motor, wind surf, velier mic, hidrobicicletă sau altele detaşându-se de toate problemele care derivă dintr-o achiziţie.

Categoric,  guvernul şi administraţia ar trebui să vină în întâmpinarea celor care doresc să deschidă astfel de afaceri, promovând o politică fiscală, corespunzătoare, începând de la taxele vamale şi continuând cu taxe legate de înmatriculare, impozitare etc. pentru că cei care sunt hotărâţi să investească în domeniu să poată satisface cerinţa pieţei dar să devină şi rentabil,, nu să ajungă să-şi risipească banii investiţi numai pentru motivul că se pricep în domeniu şi le place. ■

Florin GUSMAN       /        ROMÂNIA MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ / magazin 

 

 

Tuesday the 2nd. Affiliate Marketing. Toate drepturile asupra materialelor publicate apartin d-lui Florin Gusman si coautorilor!