Ganduri pierdute printre fulgi

Imprimare

Privesc talazul mişcător cum se strecoară printre nări,
Şi se ridică peste bord, spărgându-se de vinciul gol,
Privesc prin geamul rotativ, din cer, cum ninge peste bigi,
Şi mă gândesc de are rost, să ascult cum lanţul bate-n gol.



Departe sunt de casă, rău, şi copleşit de gânduri sunt,
Distanţa-i mare, timpul lung, hublourile navei plâng,
Departe-n zare, când mă uit, zăresc o velă fară vânt,
Din meteo, când îl citesc, constat: e-ajunul de Crăciun.

În atmosfera apăsătoare, cu cerul tot acoperit,
O vorbă vine ca un soare, de la colegul rebegit,
El îşi aduce aminte îndată, de pomul nostru de crăciun,
Îi pare rău ca nu-i acasă, să bea din ţuica de la prun.

Dar timpul trece, cartul trece, se aud acuma voci pe scări,
De-ndată un colind începe, şi fulgere pleznesc, din nori,
Dinspre tribord intră nostromul cu o sticlă-n mână de rachi!,
Don comandant ţine isonul, iar fulgii reci tot cad zglobii .

În interfon s-aud pescarii, formând un cor, cu o urare,
Ne-ndeamnă ferm, dar şi în grabă, să scoatem traulul din mare,
În telefon ne cheamă baza, nava Polar, o navă mare,
Ne prezentăm, şi bomba cade: predăm ce-am pescuit, pe mare,


Versuri dedicate doctorului Ghionescu Petre, coleg de bord, în lungile voiaje efectuate în Atlanticul de Nord.


15.12.2007                        Florin GUSMAN

Sunday the 15th. Affiliate Marketing. Toate drepturile asupra materialelor publicate apartin d-lui Florin Gusman si coautorilor!