Limba romana incotro?

Imprimare

Observ, cu tristeţe, de câtva timp încoace, că limba pe care o vorbim a început să-şi piardă din frumuseţe, devenind pe măsura trecerii timpului tot mai săracă în cuvinte.
Auzi fără să vrei la televizor, pe străzi, în pieţe, în metrou şi în alte locuri publice, diverse persoane conversând între ele. În dialogul pe care-l poartă utilizează foarte multe cuvinte străine, în mare parte


de origine englezească, cum ar fi: display; p.c.; printer; delete;  spot; flat; toaster; cool; full; spray; feeling; after shave; show; business; shoping; trend; shop, în locul cuvintelor româneşti.
Astfel, auzi comentarii de tipul: “Ieri, văzând un show, pe un TV cu ecran flat, am încercat să-mi fac un sandwich, dar toasterul se delese”,  sau “Dimineaţă, după ce m-am ras, am încercat să-mi dau cu spray-ul after shave dar acesta se terminase, deci iată un motiv să mergem la shoping”.
Acesta este doar un aspect al decadenţei, cel de al doilea este nepriceperea în a pronunţa aceste cuvinte. Situaţia este creată involuntar de români? Sau poate voluntar de alţii? Să fie asta perioada de tranzitie pentru  implementarea limbii Europene ?!
Dacă apelez la memoria dumneavoastră, cred că puteţi să vă reamintiţi câteva filme cu desene animate care îl aveau ca erou principal pe Speedy Gonzales, unde aspectul prezentat mai sus era parodiat cu mult talent de autor, ajutat de realizator. Cei doi au pus în graiul răţoiului engleza spaniolită (sau spaniola englezită), dar acest artificiu în filmele respective a dat bine spre deosebire de limba română, care, presărată din ce în ce mai mult cu expresii englezeşti, sună prost.
Dar acest aspect este doar unul, altul ar fi faptul că unii utilizează în conversaţiile lor forme prescurtate ale propoziţiilor, ajungându-se la inventarea şi utilizarea unui dicţionar de prescurtări aşa cum se utilizează în poşta electronică sau în mesajele transmise pe mail sau sms-uri (exemple: rvn = revin; bn = bine; cf = ce faci; tb = trebuie; nb = noapte bună;  nsh = nu ştiu; s.a.).
Un dialog, desfăşurat seara, în metrou, între doi tineri, el şi ea, lângă o uşă, unde ea se pregătea să coboare, se prezenta cam aşa:
El - Cf?  Ea - Bn.  El - Pleci?  Ea - Nsh.  El – bn, nb.  Ea – nb.
Ca o paranteză, forme prescurtate de comunicare directă sau radio alcătuite din două trei cuvinte care să ţină locul frazelor, se utilizează în aviaţie şi marină. La timpul prezent există chiar dicţionare frazeologice după care se pregăteşte personalul implicat în aceste activităţi. 
Totuşi nimic din primele două aspecte nu deranjează mai grav decât poate unul care s-a extins ca o maladie de la omul de rând până la personalităţi.
Astfel, cuvinte simple, cu un alt sens, care până nu demult au fost folosite singure în propoziţii şi fraze, au început de câtva timp să fie folosite repetitiv în dialog sau la încheierea frazelor. De exemplu: Da, da, da,; Sigur, sigur; etcetera, etcetera.
    Ce părere aveţi de exemplu despre un astfel de dialog:
-    Mă urmăreşti, domnule ?                             -Da.
-    E clar?, Ţi-e clar?.                                        - !
-   Până aici am fost explicit?                            - !                  
-    Eşti atent? Am fost explicit?                       - ?
Situaţia mai poate sta cam aşa: Pacientul începe o idee pe care o dezvoltă câteva minute şi presat de mediu, interlocutor sau de timp, întrerupe dezvoltarea subiectului şi trânteşte o pauză sau o încheiere de genul: nu ştiu ce, sau nu ştiu cum. De exemplu:
-    Bună!
-    Bună!
-    Ieri dragă, m-am întâlnit cu Vasile care a trecut pe lângă mine fără să mă salute, fapt care m-a deranjat foarte tare. Văzând asta am strigat după el şi   l-am luat la întrebări. Bine mă Vasile, nu-ţi mai cunoşti prietenii? Ai uitat cât bine ţi-am făcut? Şi nu ştiu ce, şi nu ştiu cum. Mă înţelegi, da?
Dar poate că acesta este mai interesant:
-    Salut!
-    Hai să trăieşti!
-    Ce faci?
-    Ţaca-Paca, frânt, rupt.
-    Şi eu, dragă, mă dor oasele, articulaţiile, am o tuse seacă, nu-mi văd capul de probleme, etcetera, etcetera şi aşa mai departe. Inţelegi?
Lucrurile, dacă nu ne privesc, par simple deşi ele ne vizează pe toţi. Am observat că totuşi raţiunea intervine din când în când, dar foarte timid. Şi uneori chiar cei care încearcă să corecteze lucrurile încheie frazele cu: şi altele sau nu ştiu ce.
Deci, fac apel la cei din jur care pot interveni pentru a corecta situaţia: ştiu că este greu şi este nevoie de timp, dar nu avem de ales. Mă înţelegeţi nu? Cred că am fost explicit.
Am totuşi o întrebare: limba română, încotro?  
Şi altele, Nu-i aşa că, E clar ?; Vă-e clar ?; Am fost explicit ?; Mă înţelegeţi ?; Şi aşa mai departe, ş.a.m.d..


Nr.11  / 15 NOIEMBRIE            2008  Florin GUSMAN

Monday the 11th. Affiliate Marketing. Toate drepturile asupra materialelor publicate apartin d-lui Florin Gusman si coautorilor!