Marina Romana factor de securitate si siguranta nationala

Imprimare

A vedea în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo, este cu totul altceva.
Brâncuşi

I. În actualul context geopolitic şi de securitate   internaţională,   marcat   de tendinţele  de  globalizare,    rapiditatea evoluţiilor şi schimbărilor politico-economice, multiplicarea surselor de tensiune şi creşterea gradului de incertitudine în diferite momente, am ales acest titlu având drept repere principale conceptele de securitate şi siguranţă naţională şi „Strategia  de  securitate  naţională  a României' adoptată de C.S.A.T.

Totodată, am considerat că este de datoria noastră, ca ofiţeri de marină, să folosim orice prilej pentru a informa opinia publică despre situaţia Marinei şi importanţa sa pentru societatea românească.
Dacă ideile şi concluziile noastre or să vi se pară cunoscute, vă asigurăm de buna intenţie şi de faptul că foarte multe personalităţi (principi, domnitori, regi, oameni politici şi savanţi) au lup¬tat pentru cauza Marinei Române, chiar ' şi atunci când era considerată pierdută.
II.    Precizăm că demersul nostru are la bază atitudinea sistemică şi analiza de sistem ca metodă de lucru pentru că
numai în acest fel poate fi înţeles si explicat rolul Marinei Române în contracararea factorilor de risc interni şi
internaţionali şi în promovarea intereselor României în lume.
Din această perspectivă, Marina Română o definim ca un sistem de inter-acţiune/interdependenţă cu celelalte componente ale vieţii sociale, care include Marina Comercială cu navele maritime si fluviale, flota de pescuit, porturile, bazele şi şantierele de construcţii şi reparaţii nave, institutele de cercetare si proiectare navale, instituţiile de învăţământ de ma¬rină, Marina Militară şi unităţile de nave aflate în prezent în structura Poliţiei de Frontieră.
De asemenea, am avut în vedere clasificarea statelor lumii în ţâri ma¬ritime şi ţări continentale, în funcţie de cum au sau nu ieşire la mare, precum şi împărţirea celor maritime în ţări care duc o politică maritimă (asa cum sunt Marea Britanie şi Olanda) şi ţări care au promovat sau promovează politici con¬tinentale.
În sensul celor de mai sus, trebuie spus că ţara noastră a avut, cu unele excepţii, o politică consecvent continen-tală, că România este singura tară mă care nu a conştientizat suficient puterea ei navala si care are o populaţie fără conştiinţă maritimă. [ 1 ]
Aceste aspecte au fost sesizate încă din anul 1923 de către doi mari coman-danţi ai Marinei Militare, Eugen Roşea si Gheorghe Koslinski, când treceau în revistă faptul că războiul care tocmai se terminase ne rinsese pe picior greşit arătând că „Timp de peste 30 de ani noi nu am mai construit nici un vas de răs-boi la mare" Explicaţia dată de ei la acea vreme este de strică actualitate, şi anume:,, Indiferenta opiniei publice pentru mare, navigaţie, vapoare etc. nu este in nici o ţară maritimă asa de mare ca la noi şi atâta timp cât acest rău nu va fi înlăturat nu va putea fi vorba de o dez-voltare logică şi continuă a marinei, pentru că o astfel de dezvoltare cere în mod imperios sprijinul continuu al tuturor guvernelor care s-ar succeda la conducerea tarii.
III. În epoca modernă şi contempo-rană o preocupare permanentă a guver-nelor ţării a fost ca intenţiile lor si impor-tanta graniţelor pe apă să fie prezentate diplomatic sau răspicat atunci când acţiunile unor state loveau în interesele naţionale
Astfel, în 1881, MS. Regele Carol I, în mesajul său de deschidere a cor¬purilor legiuitoare, a spus răspicat: „Interesele cele mai vitale ne impun a veghea că cel puţin pe această mare arteră de comunicaţie să nu suferim condiţiuni care să împiedice libertatea noastră în desvoltare. Destinele României au fost şi sunt strâns legat de libertatea Dunării".
Timpul a trecut şi conjunctura politi-co-economică şi militară (vezi poziţia României faţă de acţiunile Tratatului de la Varşovia) a făcut ca în perioada 1985-1989 România să atingă apogeul în ceea ce priveşte dezvoltarea Marinei Române.
La data aceea, Flota Naţională era alcătuită din: 340 nave maritime pentru mărfuri generale si specializate; 105 nave de pescuit oceanic şi transportoare frigorifice (nave care, având tehnologie de ultimă oră la data construcţiei, reprezentau o rezervă strategică a ţării privind resursele de hrană şi de personal înalt specializat, iar într-un eventual con-flict armat deveneau nave tehnice şi de servitute; 1350 de nave fluviale propul-sate si un număr apreciabil de nave mi-litare maritime şi fluviale.
Totodată, trebuie subliniat şi faptul că o parte considerabilă a navelor civile şi militare au fost construite după proiecte româneşti.
A fost suficient un deceniu pentru ca aceste realizări să se năruiască din cauza unor condiţii, pe de o parte tehnice (peste 30% din navele flotelor sus menţionate trebuiau scoase din funcţiune), iar pe de altă parte, a unor condiţii artificial create de entităţi neluate în consideraţie, care aveau un singur scop: lichidarea Flotei Naţionale şi ali-nierea noastră la cerinţele de globalizare impuse de alţii.
O succintă trecere în revistă a aspectelor ce caracterizează declinul actual al Marinei Române ne mar-chează din plin când constatăm că: două flote au dispărut (maritimă si de pescuit), iar flota fluviaiă este pe cale de lichidare (vândută ca fier vechi); că în ultimii IO ani pentru Flota Naţională nu a mai fost construită nici o navă. Din cele aproape 400 de nave vândute ca fier vechi sau confiscate în diferite por¬turi ale lumii, cel puţin 50 s-au întors în tară navigând sub alte pavilioane.
Restructurarea Marinei Militare s-a făcut prin desfiinţarea unor unităţi ma-ritime şi fluviale; majoritatea navelor construite între anii 70-80 au deja un nivel tehnologic depăşit, cu durata de serviciu depăşită şi prezintă importanţă doar pentru menţinerea pregătirii echipajelor, iar singurul submarin pe care-l avem zace de ani de zile în dana militară a portului Constanta.
Abordând un optimism moderat şi ţinând cont de posibilităţile existente, noi considerăm că actualul declin al Marinei Române poate fi stopat printr-un efort de voinţă politică şi prin depăşirea unor interese de grup care, în numele Reformei si al cerinţelor externe (U.E. şi N.A.T.O.) sau prin invocarea insufi¬cientei resurselor, au ignorat iniţiativele de modernizare a parcului de nave, de creare a Sistemului integrat (M.I., M.Ap.N. şi M.T.) de obsen/are, supra¬veghere şi control al traficului de nave la Marea Neagră (SCOMAR '96) sau de înfiinţare a unei structuri navale viabile a Gărzii de Coastă.
Faţă de cele arătate mai sus, în continuare vom analiza modul în care marina constituie un factor de securitate şi siguranţă naţională.
Din punct de vedere economic, în etapa actuală de evoluţie a omenirii marea/ oceanul planetar a devenit una dintre cele mai impor¬tante surse de materii prime, de energie, de resurse biologice şi de hrană pentru populaţie.
De asemenea, nu trebuie uitat că economiile moderne sunt dependente de trans¬porturile maritime şi fluviale, care deţin în prezent o pondere de peste 80% din transpor¬turile mondiale.
Până în 1990 comerţul pe mare practicat cu produsele noastre a creat pieţe de desfacere pe toate continentele şi locuri de muncă în ţară. Instituţiile de învăţământ superior şi-au creat o reputaţie pe plan mondial, ajungând să aibă o infrastructură serioasă chiar în condiţiile restrictive impuse de achitarea datoriilor. Flota de pescuit furniza, între 1969-1989, la preţuri derizorii (0,5 $/kilogram), o hrană care chiar dacă la noi nu era agreată, acum am ajuns să o importăm (la 2 $/kilogram).
În aceste condiţii a devenit axiomatic fap¬tul că statele care au tradiţii în promovarea politicii maritime şi reprezintă puteri navale au acces nelimitat la resursele planetei şi con¬trolează aceste resurse.
în consecinţă, Marina contribuie la stabili¬tatea funcţională a economiei naţionale atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză sau con¬flicte armate, precum şi la conectarea României la marile axe de comunicaţii ma¬ritime şi fluviale.
Din punct de vedere politic, .flotele reprezin¬tă în mâna guvernelor un instrument politic de prim ordin pentru destinderea relaţiilor dintre statele ale căror interese s-au ciocnit. O forţă navală, chiar mică, dar reală şi antrenată, deci temută, va înfrâna întotdeauna tendinţele de do¬minaţie ce le-ar nutri un stat chiar mai mare". [2]
Altfel spus, Flota Naţională contribuie la pro¬movarea relaţiilor de bună vecinătate, la dez¬voltarea relaţiilor de parteneriat si de cooperare cu statele din regiune sau din alte zone ale pla¬netei, precum şi la intensificarea si aprofundarea colaborării cu ţările N.A.T.O. şi ale U.E.
În prezent, ne îngrijorează modul în care se realizează redimensionarea forţelor navale si nivelul resurselor alocate acestora, deoarece existenţa unei flote mici, nepregătită şi nemoti¬vată, care nu deţine o infrastructură eficientă, nu poate susţine politica de întărire a securităţii si stabilităţii la gurile Dunării şi în Marea Neagră (vezi modul de soluţionare al aparte¬nenţei insulei Şerpilor).
Din punct de vedere social, Marina repre¬zintă un domeniu care asigură creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă şi a mobilităţii profesionale.
După 1989, dispariţia din marină a peste 35.000 locuri de muncă a creat panică, reacţii violente şi afecţiuni psihice în rândul populaţiei de marinari, marcate de dispariţia resurselor financiare, de îngrijorare privind viitorul familiilor.
Cu actuala traiectorie a marinei vor dis¬părea şi instituţiile de învăţământ cu profil de marină, iar experienţa câştigată vreme de cinci decenii de către personalul didactic se va duce pe apa sâmbetei, ajungând ca în viitor această pregătire să se realizeze în străinătate pe va¬lută forte.
Stoparea acestui proces, refacerea flotei, modernizarea şi dezvoltarea acesteia vor însem¬na crearea de noi locuri de muncă, reducerea şomajului, scăderea ratei infracţionalităţii şi asigurarea unui nivel decent de viaţă al unui segment semnificativ din populaţia ţării.
Din punct de vedere militar, Marina Română îşi exercită rolul său astfel: prin Marina Militară ca o categorie distinctă de forte în cadrul sistemului naţional de apărare (a se vedea misi¬unile sale la mare şi fluviu); prin contribuţia la realizarea şi menţinerea cu efort naţional a unei capacităţi defensive credibile moderne şi efi¬ciente; ca instrument operaţional care-i va per¬mite României să ia parte activ la eforturile organismelor internaţionale vizând prevenirea conflictelor, gestiunea crizelor şi apărarea colec¬tivă, să participe la operaţiuni militare multi¬naţionale în sprijinul păcii.
Totodată, ea este rezerva strategică a ţării prin contribuţia pe care o poate avea la menţinerea unei capacităţi de intervenţie în caz de urgenţe civile (dezastre naturale, catastrofe ecologice etc).
în acest context trebuie subliniat că nu are importanţă unde a fost construită o flotă, chiar dacă navele achiziţionate din afară ,si-au lăsat semnăturile în diferite registre sonore"; impor¬tant este modul în care aceste nave sunt folosite (modernizate, exploatate si întreţinute), precum şi strategia pe care flota trebuie să o aplice în anumite situaţii conflictuale. Este clar că toate ţările care au furnizat nave au un ascendent asupra celui care a achiziţionat pro-dusele lor, dar ele pot estima doar perfor¬manţele maxime ale produselor furnizate, mai puţin în cazul folosirii unor strategii neconvenţionale. Deci, deviza este: Sparge tiparele, dar nu-ţi pierde tradiţia.
Primul aspect, care nu trebuie neglijat, este decizia de schimbare a infrastructurii flotei militare, renunţând la cea veche achiziţionată din Răsărit şi trecând la una de mâna a doua pe care o vom achiziţiona prin împrumuturi pe termen lung din Apus, adăugând aite datorii la sumele pe care nu le putem achita în prezent.
Nu mai punem la socoteală faptul că noi toţi vom susţine financiar această „înnoire". Dar să nu ne speriem pentru că România nu are stabilit nici un program de înzestrare cu nave pentru următorii ani, afirmaţie care poate fi verificată consultând prestigiosul anuar JANE'S FIGHTING SHIPS 2001-2002, unde nu se fac aprecieri privind capacitatea operaţio-nală a tortelor noastre navale.
Din punct de vedere al siguranţei naţionale şi al ordinii publice, rolul Marinei se con¬cretizează alături de alte structuri ale statului prin participarea la crearea unui sistem eficient de securizare a frontierelor pe apă.
Dacă flota nu ar mai exista, frontierele pe apă, care reprezintă peste 2/3 din lungimea totală a frontierelor româneşti, nu ar mai putea fi controlate eficient şi contracarate riscurile majore la adresa securităţii şi siguranţei naţionale (traficul ilegal de: persoane, droguri, substanţe radioactive, arme, muniţii, bunuri aparţinând patrimoniului naţional; expansi¬unea reţelelor şi activităţilor terorist-extremiste,-tentativele de folosire ilegală a teritoriului României pentru stocarea şi depozitarea deşeurilor toxice si radioactive ş.a.).
Totodată, trebuie avut în vedere si aspectul că echipajele navelor comerciale pot desfăşura o eficientă activitate de culegere de informaţii în cele mai diverse domenii contribuind la infor¬marea promptă si corectă a factorilor de decizie.
IV. Considerăm că pentru România pro¬movarea unei politici maritime adecvate, cu finalitate în dezvoltarea puterii sale navale, reprezintă o necesitate stringenta. Numai aşa pot fi contracarate riscurile majore la adresa securităţii şi siguranţei naţionale.
În condiţiile actuale, când România nu face parte din nici o alianţă, numai forţa sa militară, împreună cu acţiunile politice, diplo¬matice, economice etc, reprezintă principalele instrumente de contracarare a oricăror ameninţări la adresa sa.
în acest scop, trebuie să-si menţină o capacitate de acţiune militară pentru apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii naţionale si pentru promovarea intereselor sale economice şi politice în lume. De asemenea, până la integrarea României în structurile Euro-Atlantice ea trebuie să-şi stabilească o strategie proprie de apărare naţională în care să se înscrie ca elemente distincte strategia maritimă şi strategia de evaluare şi acţiune pentru preîn¬tâmpinarea şi limitarea actelor teroriste (acte de violenţă criminală destinate creării unui climat general de intimidare şi constrângere), traficului de droguri (derulat de către organizaţii clandes¬tine care se desfăşoară uneori simultan cu trafi¬cul de armament, deşeuri nucleare sau toxice şi speculaţii financiare având uneori ramificaţii chiar în aparatele adminis¬traţiei naţionale) si a altor riscuri majore.
Pentru protecţia şi apărarea obiectivelor din Zona Economică Exclusivă, de pe litoral şi de la fluviu, o importantă deosebită capătă, în prezent, atât crearea unei instituţii viabile Garda de Coastă (nu prin măsuri paleative ca cele adoptate în ultimii trei ani care au dus la dis¬pariţia elementelor incipiente ale acestei structuri), cât şi punerea în practică a proiectului privind Sistemul integrat de observare, suprave¬ghere şi control al traficului de nave în Marea Neagră.
Fără a epuiza consideraţiile noastre, apreciem ca fiind de strictă actu¬alitate crearea de urgenţă a unei flote comerciale naţionale moderne şi efi¬cace pentru ca pe plan regional să nu devenim clienţii transportatorilor străini, precum şi a unor instituţii de pregătire profesională din afară.
Mai mult încă, ni se pare chiar ca un imperativ de a readuce mereu, în fiecare an, ca un veşnic ADU-ŢI AMINTE! în atenţia opiniei publice, «chestiunea vitala pentru fără noastră, Dunărea şi Marea Neagra, ape fără de cari nu putem frai şi de a căror întrebuinţare şi paza cu capul, cu munca şi cu sabia, depinde bună starea şi viitorul neamului nostru.
Doamne, mai dă-ne o şansă !   

- Acest articol a fost publicat si in revista Marea Noastră pentru Tineret" nr. 10.

Bibliografie
I.    *** Puterea maritimă si diplomaţia navală. Editura Militară. Bucureşti, 1998.
2 Cpt. c-dor E. Roşea, It c-dor G. Koslinski Avem nevoie ăe Marină Militară?, în suplimentul Buletinului Marinei Militare nr, 1/1994.
3.    Amiral Eustatiu Sebastian Marina de Răsboi sub domnia Regelui Carol I 1866-1914, Institutul de Arte Grafice Marvan, SAR. Bucureşti, f.a.
4.    C-dor N. Steriopol Dunărea şi Marea Neagră făuritoare şi întregitoare de neam institutul de Arte Grafice Marvan, SAR. Bucureşti, f.a.
5.    ***  Strategia de securitate naţională a României,  în Gândirea militară românească, nr. 3/1998, seria nouă, anul IX.
6.    *** Legea privind Siguranţa naţională a României nr.51/29.07.1991, M.O. nr.163/07.08,1991, partea I.
7.    Viceamiral (r) Constantin lordache, Elemente de strategie maritimă, Ex Ponto, Constanţa 2000.
8.    Marea Noastră pentru tineret, nr. 4 (2), iunie 2000, serie nouă, anul III.
9.    Marea Noastră pentru tineret, nr. 5 (1), ianuarie 2001, serie nouă, anul IV.
10.    Marea Noastră nr. 32, iulie-septembrie 1999, serie nouă, anul IX.
I1.    Marea Noastră nr. 1 (42), ianuarie-martie 2002, serie nouă, anul XII.

MAREA NOSTRĂ, ANUL XII, NR.3 (44)
Iulie- Septembrie 2002


Tuesday the 17th. Affiliate Marketing. Toate drepturile asupra materialelor publicate apartin d-lui Florin Gusman si coautorilor!