Promovarea Agrementului Nautic

Imprimare

Zilele trecute, câţiva dintre elevii cursului de vară de la Yacht Club Regal Român m-au rugat să fac o apreciere asupra rentabilităţii achiziţiei unei ambarcaţiuni de agrement cu motor sau vele şi dacă pasiunea pe care o au ar putea să compenseze efortul financiar pe care l-ar face.
Această solicitare mi-a amintit că, în urrnă cu peste zece ani, lucrând în Inspectoratul Navigaţiei Civile, am fost con¬tactat, printr-un prieten, de o firmă spaniolă care derula afaceri în România. Motivul aces¬tui interes era studiul pe care-l făcusem privind posibilitatea deschiderii unor activităţi de agrement nautic, pe salba de lacuri care străbate Bucurestiul dinspre nord-vest spre sud-est.

Firma spaniolă nu a fost singura care a prezentat interes pentru această acti¬vitate, ulterior fiind contactat de încă două firme. Din păcate, deşi aceste firme doreau să înceapă şi să dezvolte un astfel de servi¬ciu, rezultatele au fost negative, ele renunţând pe rând la obiectivul propus datorită piedicilor de tot felul puse în faţa unei astfel de afaceri.
Specialiştii de la firma spaniolă, în clipa în care a avut loc discuţia finală, m-au asi¬gurat: - .Chiar dacă acum nu este rentabil sâ desfăşurăm o astfel de activitate în România, cu siguranţă că peste cinci ani sau poate chiar mai mult totul va ti posibil pentru că viaţa o va cere".
Dar, iată că ne aflăm după zece ani de la data sus-menţionată şi nimeni până acum nu a reuşit cu adevărat să spargă gheata. Câteva încercări timide de agrement nautic pe durate foarte scurte de timp (de obicei pe durata verii), cu rezultate nesatisfăcătoare. Unele dintre firmele care au încercat sâ investească în domeniu s-au înglodat în datorii faţă de parteneri ori cunoştinţe, sau au căpătat obligaţii fată de stat, iar altele care îşi doreau recuperarea investiţiei într-un singur an au fost dezamăgite de faptul că nici după trei ani nu reuşiseră acest lucru, si au renunţat.
Cele câteva rămase pentru a oferi servicii de agrement nautic au fost copleşite de cos¬turile întreţinerii care au crescut semnificativ.
Dar să vedem despre ce servicii poate fi vorba:
Pe oricare lac din salba de douăsprezece lacuri care străbat Bucurestiul există condiţiile practicării agrementului nautic; printr-o varietate mare de oferte se pot satis¬face aproape toate gusturile.
Când vorbesc de condiţii mă refer la lungimea, lăţimea şi adâncimea lacului, pre¬cum şi a perenului respectiv. în condiţii meteo nefavorabile, valurile care se formează pe aceste lacuri au înălţimi care încep de la 0,30 m până la 1,50 m, fapt care nu ar dezarma nici un pasionat de agrement nautic determinându-l să renunţe la ceea ce şi-a propus.
Singura condiţie care limitează desfăşu¬rarea unei astfel de activităţi este temperatura care reduce numărul zilelor favorabile din-tr-un an la circa 150.
în ultima perioadă cerinţa pieţei unor ast¬fel de servicii a crescut cu preponderenţă în domeniul motopropulsatelor (bărci, moto-schiuri); se mai caută, de asemenea, ■ şi planşe cu vele.
La bazele care au mai rămas încă dotările   sunt   depreciate.    Achiziţia   şi întreţinerea unor bărci sau skijet-uri este nerentabilă, proprietarul fiind obligat să prac¬tice tarife în raport cu veniturile medii mici ale populaţiei. Aceasta ar determina ofertarea serviciilor amintite numai pasionaţilor cu venituri de top. De aceea, se impune diversi¬ficarea ofertelor în cadrul bazei cu ambarcaţiuni sportive sau veliere de clase mici, precum şi oferte pentru colectivitate (baloane sau paraşute tractate).
Diversificarea ofertelor după o logică anume poate duce la compensarea tarifului de închiriere, ales voluntar mal scăzut pentru motopropulsate, majorând tariful la ambar¬caţiuni sportive, veliere, unde nu apar aspectele consumului de carburant, întreţinere motor şi eventuala închiriere de monitor.
În acest context se poate satisface cerinţa de piaţă pentru o categorie de solicitanţi care s-ar putea apropia de salariul mediu, com¬pensare care ar determina ca amortizarea investiţiei să se facă într-o perioadă mai scurtă de timp, dar în nici un caz într-un an sau doi, cum visează majoritatea investito¬rilor.
Dacă ne-am propune închirierea unui skijet pentru o oră, în condiţiile recuperării investiţiei în patru ani, luând în calcul toate cheltuielile, tariful ar fi de 10 USD/oră (340.000 lei, fără TVA), pe când majorând nesemnificativ tarifele la ambarcaţiunile sportive, veliere şi altele (mult mai multe la număr), accesibile unor plat¬forme de venituri modeste (dar nu mici), acest tarif se poate reduce la 5 USD/oră (170.000 lei, fără TVA), tarif nu mic, dar rezonabil, având în vedere con¬sumul ia skijet-uri care poate ajunge, în funcţie de puterea motorului şi cum este folosit, de la 14 1a 25 litri/oră.
Un alt punct de vedere de luat în calcul este acela că dacă nu ne orientăm atunci când dorim sâ creăm baza nautică ijjg numai la achiziţii de echipa¬mente noi şi vom practica un management bun, vom reuşi sâ obţinem venituri directe chiar mai devreme decât data propusă.
În alte condiţii (de exemplu: recuperarea investiţiei într-un an -un an financiar = 150 zile de activitate - sau poate mai devre¬me) preţurile vor creşte de 4-5 ori, vor deveni  neaccesibile pentru cea mai mare parte a populaţiei şi vor benefi¬cia de servicii numai cei cu venituri de top.
Acest fapt mă determina să ridic între¬barea:
-    Ce s-ar întâmpla daca un individ cu salariul de 200 USD/lună s-ar duce, în aces¬te condiţii să închirieze un skijet care ar avea tariful de închiriere de 50 USD/ oră?
Să presupunem totuşi că depăşim toate aceste probleme legate de dotarea bazei şi dorim sâ deschidem o astfel de afacere. în ce ne-am încurca?
Cu siguranţă, în următoarele probleme:
-    majoritatea lacurilor,   mai puţin unul, sunt închiriate sau concesionate unor persoane fizice sau juridice pe durate mari  de timp  (20 până la 50 de ani, dar există şi excepţii care duc la 90 de ani), având accesul permis numai prin tarife; iar cel rămas în afara incidenţei este foarte căutat pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale (baruri, terase, cârciumi şi chiar restaurante), fapt care urcă artificial preţul de închiriere al terenului.
-    obligaţia de a închiria luciul de apă sau perenul şi de a investi în infrastructura existenta (care nu-ţi aparţine) pe malul unui lac concesionat de un anume individ, care majorează obligatoriu tariful de închiriere al ambarcaţiunii.
-    intrarea  în  contact cu  pretenţiile Administraţiei Naţionale .Apele Române" S.A, Administraţiei Parcurilor şi Grădinilor Publice, a Primăriei Municipiului Bucureşti - după caz - şi, uneori, chiar ale Administraţiei Naţionale a Drumurilor; pretenţii care nu fac decât să irosească inutil timpul potenţialului investitor, să-i crească tensiunea arterială şi să risipească o parte din bani pe formulare, taxe, dări şi, nu în ultimul rând, pe spăgi pentru a putea pune una peste alta hârtiile necesare desfăşurării activităţii.
Calvarul nu se încheie aici. El continuă şi cu unele organe ale administraţiei care vin în control pe diverse probleme (mediu, protecţia muncii, PSI, controlul navigaţiei, control financiar).
Toate aceste filtre şi canoane vin în com¬pletarea cerinţelor pentru eliberarea autorizaţiei de către Autoritatea Navală Română pentru desfăşurarea activităţii navale de agrement.
Un factor care nu a fost luat în calcul, dar care nu trebuie neglijat, este acela că toate ambarcaţiunile de agrement trebuie înmatri¬culate într-un registru pentru a li se elibera carnetul de ambarcaţiune (dovada înma-triculării ambarcaţiunii), operaţiune care se plăteşte pentru fiecare ambarcaţiune o dată, dar care, ulterior, comportă anual o altă chel¬tuială prin revizia tehnică.
După cum scria   Jurnalul Naţional"  din 12.05.2004 .Seriozitatea cu care proprietarii de ambarcaţiuni (persoane fizice sau juridice) au tratat această problemă a dus la un fapt inedit, şi anume că mai mult de jumătate din ambarcaţiunile de agrement care se află pe litoralul Marii Negre nu sunt înmatriculate oficial (din cele 4.200 câte se află în evidenţa ANT Constanţa 2.000 nu au mai fost înmatriculate şi nu se cunoaşte numărul celor achiziţionate în ultima perioadă şi nedeclarate)".
Cum nu foţi investitorii ar putea obţine suprafeţe de apă (luciul apei) pentru a orga¬niza un poligon (în cadrul căruia poţi des¬făşura agrement nautic fără a deţine certificat de capacitate), amatorii de agrement ar tre¬bui să deţină, conform legislaţiei în vigoare, certificate de conducător de ambarcaţiune cu motor, vele sau motor şi vele, fapt care com¬plică foarte mult închirierea acestor ambar¬caţiuni şi îi obligă pe cei care le solicita, care nu deţin aceste documente, să accepte, în lipsa poligonului, o persoană numită monitor care deţine un astfel de certificat şi care poate conduce obiectul închinat în condiţiile legale.
Amenzile care vor fi aplicate în condiţiile nerespectării acestor prevederi vor urca la 20 milioane lei pentru fiecare ambarcaţiune.
Coroborând toate aceste date, căutând să răspundem la întrebarea de la începutul articolului, determinăm un efort financiar semnificativ care, raportat la ore de agrement nautic, este mare. Ajungem la concluzia că pentru a beneficia de satisfacţia oferită de agrementul nautic numai într-o perioadă de 150 zile pe an, şi asta nu în fiecare zi, doar la sfârşit de săptămână şi în concediu (total circa 45 zile) nu este rentabil să-ţi achiziţionezi o ambarcaţiune care atrage după sine următoarele eforturi:
-    taxe vamale (dacă este achiziţionată de afară);
-    cheltuieli de înmatriculare şi revizii tehnice periodice;
-    cheltuieli cu impozitul anual pe bunuri mobile;
-    achiziţia unui peridoc pentru transport;
-    loc de parcare în perioada anotimpului rece, când apa din lacuri este scoasă;
-    paza ansamblului (ambarcaţiune + peridoc);
-    supravegherea permanentă a ambarcaţiunii atunci când este lăsată la luciul apei, chiar în perioada concediului, pentru că se fură motoare şi alte accesorii.
Toate aceste eforturi devin, în ultimă instanţă, eforturi financiare şi urcă costul orei de agrement exponenţial şi direcţionat numai pe o ofertă (ex: skijet sau barcă cu motor sau velier, depinde de ce ai achiziţionat).
Cum foarte puţini dintre cei pasionaţi pot depăşi aceste eforturi, concluzia care se desprinde este aceea că cel mai bun lucru ar fi existenţa unui segment de piaţă care să poată oferi servicii în domeniul agrementului nautic.
Acest fapt va putea oferi posibilitatea oricui este îndrăgostit de ape să-şi rezerve, la sfârşit de săptămână sau în concediu, câte¬va ore de plăcere, închiriind după dorinţă sau inspiraţie un skijet, barcă cu motor, wind surf, velier mic, hidro-bicicletă sau altele, detaşându-se de toate problemele care derivă dintr-o achiziţie.
Categoric, guvernul şi administraţia ar tre¬bui să vină în întâmpinarea celor care doresc să deschidă astfel de afaceri, promovând o politică fiscală corespunzătoare, începând de la taxele vamale şi continuând cu taxe legate de înmatriculare, impozitare etc, pentru ca cei care sunt hotărâţi să investească în domeniu să poată satisface cerinţa pieţei, dar să obţină şi profit, nu să ajungă să-şi risipească banii investiţi numai pentru motivul că se pricep în domeniu şi le place.

MAREA NOASTRĂ ANUL XIV, NR.2 (51)