O radiografie a grupului social marinaresc in perioada de tranzitie

Imprimare

Analizele, scrierile despre complexităţile haotice (întreita criză umană sub raport individual, socială, ecologică) cu care se confruntă societatea de tranziţie, care în anumite domenii frizează patologicul, au fost depăşite doar de drama cu care au fost trăite evenimentele în sine, evenimente prin care am trecut cu toţii începând cu anul 1990.
Despre acest grup aparte, cum este cel marinăresc (marinari, civili şi militari, constructori navali, cercetători, manageri), cu legi mai mult nescrise, cum este cel marinăresc, pe hârtia ziarului sau a revistei au predominat datele, faptele şi mai puţin urmările acestora în psihologia indivizilor care-l alcătuiesc.

Conştienţi că nu putem epuiza într-un articol aceasta temă, dorim să radiografiem, în măsura în care putem şi ne permit cele câteva pagini, adevărata faţă a stărilor de fapt, considerând că o mascare (ascundere cu buna ştiinţă) a datelor reale, a situaţiilor şi implicaţiilor acestora, nu serveşte nimănui.
1.    Şocul din perioada 1995-1998 (când s-a atins un vârf al şomajului în domeniul naval) suferit de aceşti oameni marginalizaţi acum (marinarii) a început, de fapt, insidios fără ca cineva să prevadă magnitudinea care-l va însoţi şi implicaţiile care au afectat nu numai acest grup social, dar şi pe cei care au venit în contact cu ei (familii, prieteni, autorităţi).
Astfel, în perioada 1990-1992, corpul tehnic naval a fost redus în etape, prin înlăturarea celor consideraţi a nu mai deţine vârsta corespunzătoare unui post de conducere. Este perioada când se credea că manageri pot fi cei tineri şi foarte tineri - afirmaţie cu care oricând putem fi de acord - dacă nu s-ar uita faptul că cei tineri sunt bine intenţionaţi, dar şi uşor manipulabili. Despre importanţa experienţei/ vechimii în această postură, nu trebuie să insistăm prea mult. Un comandant de navă/ şef mecanic/ şef electrician ş.a. se formează în câţiva ani de antrenament pe nava, nu doar prin trecerea unor examene teoretice. Din păcate teoriile superspecialiştilor la vârsta maximă de 35 de ani, au fost luate în serios, iar indivizii care nu s-au încadrat în acesta limită, au fost înlăturaţi fără drept de apel.
2.    Momentul imediat următor, l-a constituit integrarea perfectă (perseverarea în a greşi) în economia de piaţa, balcanică şi originală: restrângerea cât mai mult cu putinţă a activităţii, disponibilizarea masivă a personalului navigant din cele 5 flote: flota de pescuit oceanic, maritimă, fluvială, militară şi grănicerească.
Recurgem la datele de ultim moment pentru a ilustra acestă idee: flotila militară de Dunăre se află în pragul colapsului, măcinată de gânduri şi neînţelegere; divizionul de vedete dragoare al Marinei Militare de la Tumu Severin a fost desfiinţat în luna februarie 2000 şi mutat (ce a rămas din el) la Brăila, echipajele bat recorduri de tipul 360 de zile la cheu, fapt care duce la mutilarea iremediabilă a pregătirii de luptă; tehnica de luptă este depăşită, rămasă doar ca simbol al existenţei unui trecut glorios; multe din nave aşteptându-şi rândul la casare; spectrul desfiinţării brigăzii Marinei Militare din Tulcea pluteşte în atmosferă.
O dată cu scăderea numărului de nave maritime de mare tonaj (la 26,6%), a deplasamentului (la 44%) s-a produs şi migraţia forţei de muncă spre alte sectoare (actualmente personalul a scăzut la 20% şi continua să scadă, el fiind grupat în companii de stat 11,5% şi companii particulare 8,5%).
De asemenea, prin reducerea drastică a numărului de nave, prin scoateri din funcţiune, casări, sechestrări, totul în scopul consolidării grupurilor de interese, lipsa comenzilor pentru construcţia de nave, a dus la disponibilizarea de personal la toate şantierele navale şi chiar închiderea porţilor la unele şantiere de construcţii navale (la cele 13 şantiere navale, au fost eliminate brutal din activitate, peste 15.000 de persoane).
O problemă aparte în acest context, este şi cea a Institutelor de cercetări din domeniu (ex.: Incertrans, Icepronav), care au posibilitatea schimbării vieţii pe plan social, economic, tehnologic, dar din cauza lipsei de comenzi, declanşate de importanţa pe care o acordă guvernul, acestui sector, şi-au restrâns activitatea, unele subdiviziuni dizolvându-se chiar. Astfel dacă în anul 1990 existau 90.000 de cercetători, în anul 2000 numărul lor a scăzut sub 20.000 şi continuă să scadă, iar acum de la bugetul ţării se alocă, aşa cum semnala preşedintele Academiei Române, doar 2 Euro (41.000 lei) pe cap de locuitor, pentru cercetare.

3.     Pentru un sector naval aflat în prăpastie, învăţământul este pe măsură. Se ştie că în 1998 s-a desfiinţat liceul militar de marină "Al. I. Cuza” din Constanţa, trebuia desfiinţată Şcoala Militară de Maiştrii de Marină "Amiral Murgescu" şi chiar Academia Navală "Mircea cel Bătrân", care scăpând unei astfel de decizii, au beneficiat de o susţinere tardivă din partea executivului şi nu în sensul dorit, astfel la timpul prezent, Institutul de Marină Constanţa urmează a fi ingerat de către Academie.   Aceste desfiinţări n-ar semnifica doar înaccesibilitatea tinerilor la profesiuni pentru care se prezintă aptitudini şi motivaţii, ci şi distrugerea unei culturi marinăreşti puternice transmise de peste 5 generaţii. Există deja meserii dedicate sectorului naval pentru care la admitere nu se adună nici 0,5  candidaţi pe 1 Ioc.
O problemă greu de depăşit este şi aceea a absolvenţillor care nu au unde să desfăşoare practica sau stagiul de la sfârşitul facultăţii, pentru că nici un armator nu se încurcă cu aşa ceva; angajarea absolvenţilor devenind un adevărat trafic de influenţă. Diplomele universitare şi calificarea tehnică a multora dintre cei care-şi văd locurile de muncă dispărând, lăsându-i într-o situaţie disperată din punct de vedere al venitului şi siguranţei lor, contrazic ideea după care, şomajul poate fi combătut pur şi simplu prin ameliorarea învăţământului şi a reconversiei profesionale.
Neexistând nici o strategie a guvernului privind dezvoltarea industrială, piaţa forţei de muncă se dezvoltă haotic chiar dacă prin PHARE a fost abordat un program de reconversie profesională. Această situaţie atrage după sine un alt ghinion al neamului, acela că tineretul nu ştie ce meserie să-şi aleagă şi nu-şi găseşte de lucru, astfel 25% din absolvenţii unor instituţii de învăţământ tehnic după un an de la terminarea facultăţii nu-şi pot găsi de lucru, iar din cei care au găsit numai 15% lucrează în domeniul în care s-au pregătit.

4.     Implicaţiile acestor modalităţi  de tratare a grupului  marinăresc  sunt oglindite în reducerea indicelui P.I.B. în transport şi depozitare cu 35,3% astfel:
-    1990 (anul de referinţă) indice P.I.B. a fost de 100%
-    1997 (anuar statistic 1998) indice P.I.B. 69,7%
în 2000 se estimează că ne-ar trebui 25 de ani pentru a recupera decalajul existent în condiţiile creşterii P.I.B. annual în ritm de 1,25 - 1,75%.
5. Etapa actuală ne-a furnizat evenimente Ia limita patologicului: bursa forţei de muncă din domeniul naval, a pătruns în mâna unor mafii transnaţionale, care organizează trafic pirateresc de forţă de muncă, prejudiciind bugetul naţional ( a se vedea recentul caz al marinarilor din Grecia, angajaţi în transportul lucrătorilor din India şi Pakistan). In această situaţie grupul social marinăresc s-a transformat în indivizi declaraţi marginalizaţi, care pentru a supravieţui în domeniul în care s-au format şi s-au perfecţionat, au devenit clienţi absoluţi ai străinătăţii. Să observăm dizolvarea încrederii navigatorilor în instanţele superioare, în instituţiile noastre majore. Această situaţie devine tot mai preponderentă în aproape fiecare zonă a ţării şi indică de fapt un eşec al sistemului în care trăim.
In contextul prezentat putem conchide că grupul din transporturile navale se destramă pe zi ce trece. Astfel situaţia marinarului debusolat, lipsit de încredere în armatorii care-l abandonează imediat ce nu mai prezintă interes, devine omniprezentă.
Dorim să amintim în acest sens, cazurile cele mai recente: navele SOVEJA şi ECATERINE A. prima abandonată în Venezuela de peste 12 luni, primind diurna de la firma Taganax S.R.L. doar 6 zile din 14 luni, rămânând fără medicammente, alimente, curent electric Ia bord (în aceste condiţii NAVROM-ul fiind în lichidare, nu se implică şi dă vina pe Taganax, care la rându-i spune că nava a fost predată lichidatorului. Se poate spune că cea de-a doua navă: Ecaterina A. - proprietate a firmei constănţene Johnson Jr. este tot victima execesivei descentralizări, a împărţirii unităţii centrale NAVROM, în zeci de societăţi cu răspundere limitată. Astfel diferen-dumul dintre Johnson Jr. şi C.N.M. ROMLINE, a condus la indiferenţa faţă de arestarea navei în portul Alger.
Este la fel de condamnabilă indiferenţa puterii de stat faţă de marinarii din flota românească, abandonaţi. O frază seacă a Ambasadei României în Algeria, ca răspuns la mesajele disperaţilor, ne arată interesul faţă de problemele românilor: "Noi nu avem fonduri disponibile pentru astfel de cheltuieli".
Problemele crescânde ale navigatorilor români generează uneori efecte devastatoare. Tensiunile sociale rezultate de aici sunt vizibile pretutindeni în ratele crescânde ale infracţionalităţii, violenţei din cadrul familiei, în numărul crescând al refugiaţilor politici, economici şi ecologici.
Semnale de alarmă au fost trase de mult, au fost aduse soluţii, chiar daca la nivelul principiilor, privind viaţa în acest grup specific, dar am trecut la faza "cine are urechi de auzit" pentru că ştim că factorii de decizie de la nivelul macrosocial nu aud, nu vor să audă, sau nu pot acţiona altfel decât le dictează condiţiile din marele sistem în care acţionează.
Rezultatele sunt însă aceleaşi.
Chiar dacă la nivel macrosocial - din anumite motive - nu apar măsurile necesare, credem că se pot lua o serie de măsuri la nivelul grupului specific al navigatorilor şi prima care se impune este retransformarea în grup unitar a celor ce azi sunt indivizi solitari.

Psiholog lector Beatrîce Balgiu şi ing. Florin Gusman

Bucureşti 28.09.2000



Friday the 5th. Affiliate Marketing. Toate drepturile asupra materialelor publicate apartin d-lui Florin Gusman si coautorilor!