Omul, cel mai valoros capital al natiunii Romane

Imprimare

Actuala criză prin care trece România a fost pusă pe rând pe ' seama scăderii productivităţii, pe seama  muncitorilor  leneşi,  pe seama   administraţiei   neprice-pute, a cheltuielilor prea mari şi .investiţiilor neadecvate, a dispariţiei eticii muncii, a economiei subterane.
În concordanţă cu actuala criză, sectorul naval în România .este în total declin fapt confirmat de datele statistice pe care le deţinem raportate la anul 1990 astfel:
Numărul de nave maritime de mare tonaj a scăzut la 26,6%;
Deplasamentul a scăzut la 44%;
Personalul ocupat în acest sector a scăzut sub 20% şi continuă să scadă fiind grupat în companii de stat 11,5% şi în companii particulare 8,5%.
Aspectele mai importante care afectează acest sector le prezint succint:

Afectarea infrastructurii prin:
● Reducerea drastică a numărului navelor prin scoateri din funcţiune, casări, vânzări, sechestrări, cu toate consecinţele directe.
● Lipsa comezilor pentru construcţia de nave noi a dus la: închiderea porţilor la unele şantiere de construcţii  navale; disponibilizarea de  personal  la toate şantierele de construcţii navale etc.
Disponibilizarea masivă a personalului navigant din cele 5 flote: de pescuit oceanic; maritimă; fluvială; militară (M.Ap.N.) şi grănicerească (M.L).
Scăderea rapidă şi drastică a - numărului de persoane angrenate îri acest sector de activitate a dus la abordarea unor decizii pripite în ceea ce priveşte funcţionarea unor instituţii de marină fapt care a avut ca rezultat:
Închiderea porţilor unor instituţii de pregătire, calificare, perfecţionarea celor care ar fi trebuit să se pregătească pentru meserii din sectorul naval. Desigur că şi acest aspect duce în ultimă instanţă la disponi¬bilizarea de personal înalt cali¬ficat şi la pregătirea introducerii acestor meserii în cărţile de istorie.
După cum vedeţi, la oricare din aceste aspecte prezentate NUMITORUL COMUN ESTE: DISPONIBILIZAREA DE PERSONAL.
Faţă   de   cele prezentate permiteţi-mi un scurt bilanţ:
► una din cele 5 flote a dispărut cu desăvârşire şi culmea toc-mai   cea   implicată   în   pro-curarea unor resurse de hrană (flota de pescuit oceanic);
► din  cele  4  flote  rămase  a dispărut   un   număr  semnificativ de nave;
► fost închise 2 şantiere navale;
► a fost închis liceul militar de marină şi porţile şcolii de maiştri militari de marină pentru cei care ar dori de acum încolo să aleagă această meserie;
► au fost disponibilizaţi peste 35.000 de oameni (angajaţi în activitatea complexă a navi¬gaţiei şi construcţiilor de nave făcând acum parte din cele 10,3% care alcătuiesc rata şomajului faţă de 1990 când rata şomaj ului a fost de 3%).
AFECTAREA MEDIULUI DATORITĂ RELAŢIEI OM-MEDIU
Personalul disponibilizat din activitatea legată de sectorul naval a fost fără doar şi poate bine pregătit, cu o cultură marinărească puternică trans¬misă de peste cinci generaţii, îmbunătăţită ulterior prin insti-tuţiile de pregătire aliniate la standardele occidentale (con¬form cu cerinţele I.M.O.) cu un puternic simţ al responsabilităţii faţă de om şi mediu.
Aceste renunţări lipsite de o strategie guvernamentală vădu-vesc un sector cu adânci implicaţii în protecţia mediului şi a omului de responsabilitatea celor educaţi în acest SPIRIT ŞI AGRAVEAZĂ TOTODATĂ SITUAŢIA ACTUALA ŞI VIITOARE A NAŢIUNII.
Unul din scopurile declarate ale Ligii Navale Române este:
Conservarea şi exploatarea raţională a mării pentru bogăţia şi propăşirea neamului românesc.
Este necesar ca în spiritul scopurilor declarate ale Ligii Navale Române, să milităm pentru ca guvernul României prin instrumente legislative . restrictive pe de o parte şi stimu¬lative pe de altă parte să găsească calea ajutând cu alocaţii semnificative de la buget programele naţionale de conservare al acestui GENE-RATOR INTERNAŢIONAL DE ENERGIE ŞI HRANĂ care este MAREA NEA GR.4.
PRODUSUL INTERN BRUT ESTE AFECTAT DE DISPONIBILIZĂRI
Tristeţea devine şi mai mare prin faptul că printre cei care au rămas în ramură, foarte puţini la număr pot fi clasaţi drept vârfuri în materie, iar persoane cu vechime şi experienţa în branşă sunt abandonate ireversibil.
Astfel un specialist în vârstă de 50 de ani (în care o firmă a investit pentru pregătirea sa vreme de 25 de ani) a investit şi el în firmă multă transpiraţie, efort şi credinţa că prin efortul depus de el vor prospera împreună.
Un asemenea om nu trebuie să fie concediat, disponibilizat sau pensionat pur şi simplu el trebuie ajutat sau reciclat dacă firma se reutilează şi îşi desf㬺oară activitatea în alt domeniu.
Din păcate în România teoria superspecialiştilor la vâr¬sta maximă de 35 de ani sau ulterior (limita modificată de către acelaşi autor cu numai 5 ani mai târziu) de 45 de ani a fost luată în serios şi astfel indivizi care nu s-au încadrat în aceste limite de vârstă au fost înlăturaţi fără drept de apel.
Este foarte clar că nu trebuie lichidat nici un capital câştigat cu eforturi în decursul a peste 5 decenii în învăţământul de specialitate aferent dome¬niului naval, iar disponi¬bilizările să se facă neselectiv sau pe criterii partinice.
Dar şi alte stat cum ar fi TURCIA şi JAPONIA s-au confruntat cu situaţii similare şi au ajuns la concluzii diferite de noi promovând EXPORTUL DE MÂNĂ DE L UCR U ÎN AL T CALIFICATA atrăgând impor-tante resurse financiare în ţară fără a aborda aşa cum este în cazul nostru, vinderea ţării sau împrumuturile pe termen lung pentru retehnologizare.
Analizând succint doar două flote putem trage concluzii impresionante.
Un mic calcul demonstrează că numai un echipaj care îşi desfăşura activitatea în flota maritimă, numărând maxim 18 persoane (plătit de o firmă cum este COSENA de exemplu) putea aduce anual în România suma de 270.000$ care înmulţind-o cu 200 (reprezen¬tând numărul navelor care au părăsit flota) ajungem la cifra de 54.000.000$.
Dacă abordăm în acelaşi stil şi flota de pescuit oceanic care număra peste 100 de nave unde echipajele ajungeau la 90 de persoane sumele ar ajunge la 88.560.000$.
Cumulând sumele care ar fi putut fi obţinute anual de echipajele disponibilizate ale acestor două flote ajungem la suma de 1,4256 miliarde $.
Această sumă nu reprezintă realul, peste 20% (10% comision practicat luat de la armatori şi 10% luate de la personal la negru) la sumele plătite îl reprezintă câştigul companiilor parti¬culare care se ocupa de activitatea de crewing deci statul prin lipsa de interes pierde anual o sumă de 360 milioane dolari .care ar reprezenta beneficiul rezultat ca urinare al exportului de mână de lucru înalt califi¬cată.
Iar băncile naţionale sunt lispite de capitalul de 1,4 miliarde dolari care în mod sigur ar fi investit sau cheltuit în România.
Implicaţiile care au rezultat nu au afectat numai sectorul naval ele ne-au afectat pe toţi. Astfel vom suporta: pierderea tradiţiei, eforturi suplimentare pentru pregătirea unui alt perso¬nal; deteriorarea mediului în perioada de tranziţie şi îndoiala că nu numai profesioniştii se vor ocupa de acest sector.
Nu cred că România îşi doreşte astfel să devină depen-dentă în condiţiile date de piaţa mondială pentru procurarea de resurse energetice sau hrana din mare, de transporturi navale, de construcţii navale, de pregătirea forţei de muncă înalt calificată în domeniul naval.
Consider că cei care ne conduc în numele noţiunii de privatizare au lăsat ca piaţa naţională să fie cucerită de diverşi producători şi au lăsat anumite funcţii să se deterioreze românii devenind astfel clienţii absoluţi ai străinătăţii.
Personal cred că ar fi trebuit să dorim cu toţii să păstrăm anumite industrii sau firme special în funcţiune din motive sociale sau pur şi simplu strategice.
Problema planificării politicii industriale în mod democratic, descentralizat (anticipativ), după părerea majorităţii, se va rezolva în condiţiile în care vor fi aduse laolaltă companiile, sindicatele şi guvernul, astfel toată lumea este "reprezentată".
Realitatea este însă alta, în aceste condiţii nimeni nu se mai simte "reprezentat".
Nu mai vorbim de faptul că sindicatele nu cuprind în Româ-nia mai mult de 30% din popu-laţia ocupată, iar guvernul nu dă nici doi bani pe punctele de ve-dere al acestei instituţii, fapt demonstrat şi de scăderea cu peste 75% a numărului persoa-nelor apte de muncă care fac parte din sindicate în 1999 faţă de 1989.
PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ESTE AFECTAT SERIOS
Consider că a venit timpul să ne gândim serios la procesul de învăţământ şi este necesar să-1 regândim schimbându-1 radical, alocând subvenţii serioase învăţământului de stat sau privat, ajutându-1 prin intermediul impozitelor şi a altor măsuri.
Sunt deja meserii dedicate sectorului naval pentru care la admitere nu se pot aduna nici măcar 0,5 candidaţi pentru un loc.
O problemă greu de depăşit este aceea a absolvenţilor care nu au unde să facă practica sau stagiul facultăţii, pentru că nici un armator nu se încurcă cu aşa ceva, angajarea absolvenţilor devenind un adevărat trafic de influenţă.
Dacă statul care dispune de toate instrumentele pentru a putea face ceva în acest domeniu nu poate, absolvenţii sau părinţii nici atât.
PROTECŢIA SOCIALĂ ESTE INEFICIENTĂ
Deşi ar putea face şi ea ceva.
Pentru ca toată lumea să se bucure de drepturile consti-tuţionale şi ale codului muncii ar fi necesare schimbări organiza-torice, nu doar de producţie şi în învăţământ, ci şi în domeniul serviciilor sociale.Dacă în anul 1994 se alocă câte 70.7% mii lei/lună pentru fiecare şomer care putea fi prins într-un proces de reintegrare, în anul 1999 ne confruntăm cu o scădere semnificativă a acestei sume care a ajuns la 65 mii lei/lună în condiţiile în care rata inflaţiei din anul 1998 până în anul 1999 s-a dublat.
Este foarte clar că în con-diţiile în care unii indicatori economici pe care îi obţine România la fiecare sfârşit de an, sunt cei de mai jos ei nu pot permite îmbunătăţirea situaţiei şi în ultimă instanţă şi la protecţia mediului:
- populaţie ocupată (forţa de muncă) de 39% din populaţia ţării;
- numărul   pensionarilor  mai mare de 25% din populaţia ţării;
- şomerii peste 10% din popu-laţia ţării;
- populaţie neproductivă aproape 26%;
- o rată a inflaţiei care într-un singur an după statistici nescrise de   noi,   s-a   mărit   de   4   ori (exemplu 1996 şi 1997) şi care în perioada 1998-1999 s-a dublat.
Nu cumva ne asumăm riscul de a crea o societate şi mai puţin democratică, doar cu o mână de oameni instruiţi efectuând activităţile bine plătite, în timp ce restul trăiesc în sărăcie, la munca de jos?
Pentru salvarea acum cât mai este posibil a capitalului câştigat în domeniul sectorului naval se impune declanşarea prin Liga Navală Română a unei campanii de informare a celor din sector precum şi a factorilor cu putere de decizie folosindu-se fără doar şi poate şi mass-media, intervenindu-se şi la nivelul guvernului pentru:
● crearea unor agenţii naţio¬nale   destinate   exportului  de mână de lucru înalt calificat;
 ● efectuarea   unui   control eficient asupra pieţei de crewing pentru depistarea firmelor fan-tomă (care după părerea specialiştilor din M. T. depăşesc cifra 20} şi care prin activitatea prestată se sustrag de la obliga¬ţiile faţă de buget;
● păstrarea şi restructurarea pe baze noi a învăţământului destinat sectorului naval;
● alocarea de fonduri semnifi-cative pentru protecţia şi reintegrarea socială a perso-nalului disponibilizat;
● definitivarea unei strategii privind realizarea unei flote naţionale puternice prin acor-darea de credite şi împrumuturi pe termen lung cu o rată a dobânzii mică.
Pentru ca aceste propuneri să devină realitate se impune ca noi toţi să creem premizele necesare soluţionării problemelor prezentate mai sus.
Liga Navală Română are datoria morală faţă de toţi  implicaţi în evenimentele  prezentate. Ea trebuie să devină exponentul lor pentru a le apăra interesele determinându-şi organul sau presa să-şi schimbe conţinutul de idei pe care şi 1-a ales cu de la sine putere şi să militeze pentru scopurile ligii. BIBLIOGRAFIE: Anuarul statistic al i?.5.iU1989/Direcţia Generală de Statistică;
Anuarul   statistic    al României 19 9 0 /Comisia Naţională pentru Statistică; Anuarul   Statistic    al României / 1998/Comisia Naţională pentru Statistică;
 Liga Navală Română /Vartea  I 1927-1949/ Marius Bej an; Marea Noastră:/Nr. 3/1999;
Pentru un mediu mai bun şi o economie   mai   bună/Centru regional de protecţie a mediului pentru  Europa Centrală  şi  de Est/ 1999.
31 octombrie 1999
Acest articol a fost publicat în revista MAREA NOASTRĂ pentru tineret   Iunie 2000