Unele considerente asupra Dunarii

Imprimare

Câţiva oameni de seamă ai naţiunii noastre au făcut pe parcursul vieţii lor aprecieri asupra Dunării care cu timpul au devenit afirmaţii simbol ale neamului (M. Kogălniceanu şi N. Iorga).
Cert este că Dunărea, acest drum pe ape, această axă a Europei reprezintă pentru noi drumul care ne deschide prin Marea Neagră orizontul către cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.
Dunărea a fost, este şi va fi o sursă a vieţii şi de hrană pentru poporul român salvându-ne în anii secetoşi  transformându-se în pod iarna şi în drum vara. Tot ea a fost leagănul Marinei Militare şi Comerciale Române.


Pe malurile ei, etniile europene au convieţuit de-a lungul secolelor respectându-se reciproc, ajutându-se la nevoie şi învăţând unele de la altele ce este bine şi ce este rău.
Ca şi ceilalţi şi românii au fost în pas cu cerinţele contemporanilor şi au căutat să nu fie mai prejos faţă de vecini, devenind pilde pentru familie şi urmaşi.
Concluzia este că am fost şi suntem un popor de oameni buni, harnici, muncitori, dârji şi curajoşi.
Purtând pe umeri o haină grea a reformei (care dacă ne-am dorit-o, nu ne-am închipuit-o aşa) ne confruntăm în ultimii ani cu dispreţul guvernanţilor faţă de oameni şi ideile lor.
Trecutul glorios pe care-l menţionăm cu fiecare ocazie în care ne întâlnim este umbrit şi poartă patina timpului pe el, aşa cum poartă fiecare lucru găsit printre obiectele dintr-o consignaţie.
Dar se pare că mai toate activităţile desfăşurate pe Dunăre merg prost, pornind de la paza graniţelor până la activităţile comerciale.
Flotila militară de Dunăre se află în pragul colapsului măcinată de gânduri şi neînţelegeri.
-    Divizionul de vedete dragoare al Marinei Militare de la Turnu Severin a fost desfiinţat şi
mutat (ce a mai rămas din el) în luna februarie a.c. la Brăila;
-    Echipajele bat recorduri de tipul: 360 zile la cheu, fapt care duce la mutilarea iremediabilă a
pregătirii de luptă;
-    Tehnica de luptă este depăşită bună numai de topit, rămasă doar ca simbol al existenţei unui
trecut glorios, multe din nave aşteptându-şi rândul la casare;
-    Spectru desfiinţării brigăzii Marinei Militare din Tulcea pluteşte în atmosferă, fapt care con¬
duce fără doar şi poate la demoralizarea oamenilor care ar trebui să-şi facă datoria la hotare faţă
de ţară;
-    In situaţia devenită generală, flota maritimă militară va bate recordul cu 7-8 nave.
Ghinionul atinge tot ce mişcă pe Dunăre, astfel că Paza de Coastă a Ministerului de Interne,
deşi cu câteva rezultate mici, mediatizate (vezi: Afacerea calcanul) suferă datorită infrastructurii depăşite şi insuficiente, determinându-l chiar pe ministrul în drept să afirme în faţa presei că abia poate să controleze o treime din frontiere.
îmi pun întrebarea: De ce ne înghesuim să intrăm în două organisme internaţionale (N.A.T.O. şi U.E.) când încă nu am realizat ce avantaje vom avea?; In ce datorii ne vom angrena ţinând cont totuşi că avem deja experienţa unora din care am ieşit cu greu (vezi: tratatul de la Varşovia şi C.A.E.R.).
Avem specialişti care poate dacă ar fi consultaţi ar putea găsi soluţii optime pentru acest popor şi nu pentru aceste organisme internaţionale.
Dar să lăsăm de o parte obiectivele integrării în structurile NATO şi să răspundem la între¬barea:
Dacă de gurile Dunării nu vom avea grijă noi?, Dacă ele nu vor avea sentinela lor?, Cine ni le va apăra? - Ruşii care au încercat sute de ani să ni le ia?
Haina grea şi neagră a privatizării a atins şi şantierele navale care negăsind gospodari în urbe sau prin împrejurimi au fost puse la dispoziţia FPS-ului pentru a fi privatizate căutând parteneri străini care să le poată rentabiliza prin organizare şi infuzii de capital.
Se pare că şi în acest domeniu, ca şi în altele, tranziţia ne-a luat minţile, cum pe la sfârşitul anului 1997 atinsese aproape 5 milioane de români ce suferiseră sau sufereau de vreo afecţiune psihică, dintre care aproape un milion sufereau de boli foarte grave.
Şi astfel, guvernele care s-au succedat în acest deceniu nefast pentru naţiunea română par a fi fost atinse şi ele de această maladie, nereuşind să găsească fondurile necesare pentru terminarea celor 34 corpuri de navă înşirate în şantierele navale Dunărene (după cum urmează: 7 Tulcea; 10 Galaţi; 17 Brăila), trimiţând pe câmpia pustie a muncii un număr impresionant de oameni, în condiţiile în care salariul real anul trecut s-a micşorat cu 15% faţă de luna decembrie 1998.
Vai de familiile celor care au fost disponibilizaţi în oraşele sus-menţionate dintre ele Galaţiul ajungând în top, inclusiv Sidexul care a fost jefuit de 2-4 milioane dolari de către firma Balli Steel din Londra (având bineînţeles şi concursul FPS-ului).
Cu largul concurs al FPS-ului şi al organismelor guvernamentale, şomajul a devenit cronic în toate oraşele dunărene.
Neexistând nici o strategie a guvernului privind dezvoltarea industrială, piaţa forţei de muncă se dezvoltă haotic chiar dacă prin PHARE a fost abordat un program pentru reconversie profe- sională.
Această situaţie atrage după sine un alt ghinion al neamului, acela că tineretul nu ştie ce meserie să-şi aleagă şi nu-şi mai găseşte de lucru, astfel 25% din absolvenţii unor instituţii de • învăţământ tehnic, după un an de la terminarea facultăţii nu-şi pot găsi un loc de muncă, iar din cei care au găsit numai 15% lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit.
Totuşi statul investeşte bani serioşi în învăţământ, iar beneficiarii de afară caută absolvenţi politehnişti pregătiţi în România. De ce? - Sunt bine pregătiţi, muncitori şi nu au locuri de muncă în ţara lor.
Dar parcă nu ar fi de ajuns şi în pragul acestui colaps al învăţământului românesc din deceni¬ul nouă drogurile au invadat instituţiile de învăţământ. Doar pentrucâţiva dolari, poţi procura pra¬furile de oriunde (deoarece justiţia este prea preocupată să-şi salveze capul de la cheltuieli) şi după şase ani de frământări pe această temă, abia la începutul anului 1997 parlamentul a reuşit să mod¬ifice eficient codul penal ajungând la pedepse care să descurajeze această activitate (10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi sau închisoare pe viaţă).
O analiză atentă a porturilor dunărene scoate în evidenţă următoarele:
-    porturile Calafat şi Turnu Măgurele au câte 8 angajaţi la căpitănie şi 26 la port, faţă de 100
în 1989, iar traficul de marfă a scăzut de 6, respectiv 12 ori;
-    portul Corabia are 6 angajaţi la căpitănie şi doi în port, directorul şi portarul, faţă de 120
în 1989, iar traficul de marfă a scăzut de peste 100 ori.
Pe fondul acestor aspecte, FPS, gospodarul proprietăţii statului a devenit o instituţie care este în centrul atenţiei mass-mediei româneşti, nu pentru succesele pe care le-a avut, ci pentru afacer¬ile murdare în care a fost băgat (a se vedea: CRPO TULCEA ŞI GOLF TRADE ORŞOVA).
în două judeţe dunărene (Dolj şi Tulcea) recolta a fost afectată în proporţie de 80% deşi în 1989, judeţul Dolj a fost unul din judeţele cu reţeaua de irigaţii cea mai performantă din ţară.
Dacă ne reamintim şi de poziţia recentă a preşedinţiei vis a vis de actuala secetă care a afec¬tat major culturile din întreaga ţară ridicăm întrebările:
-    Unde a fost Poliţia şi Jandarmeria vreme de un deceniu?,
-    Cum şi-a făcut datoria justiţia, dacă abia acum când nu vom mai avea ce mânca ne-am
gândit să luăm măsuri împotriva celor care au furat ţevile şi o parte din echipamentele sis¬-
temului de irigaţii vreme de un deceniu?!
Din cauza sărăciei, în porturile dunărene numărul infracţiunilor au crescut fiind trimşi în jude¬cată de la an la an, un număr tot mai mare de indivizi, în contextul în care în Ministerul de Interne, numai anul trecut au fost trimişi în judecată 378 de angajaţi pentru luare de mită, infracţiuni con¬tra patrimoniului şi a persoanei, cercetare şi purtare abuzivă şi încălcarea legislaţiei rutiere.
Aceste fapte ne-au răpit câteva titluri de campioni şi au reuşit să ne ofere altul, astfel: din 1990 până anul trecut numărul sinuciderilor provocate de sărăcie a ajuns de la 186 pe an la 414 cazuri pe an (creştere de 2,23 ori), unde majoritatea au fost bărbaţi, iar vârsta medie de 50,9 ani.
Ne plângem că flotele companiilor naţionale o duc prost, se fac disponibilizări, dar să vedem de ce s-a ajuns ca prejudiciile societăţilor de transport pe Dunăre să depăşească suma de 85 mil¬ioane dolari, cele de la mare de 55 milioane dolari, iar o firmă cum este GiurgiuNav numai în primele trei luni ale anului (31.12.1999-23.03.2000) a ajuns să aibe prejudicii de peste 10 milioane dolari. Cui se datorează?
Păi se datorează conflictului din KOSOVO în urma căruia, Dunărea a fost blocată prin bom-bardarea podurilor din zona fostei Iugoslavii de către aviaţia NATO.
Dar să ne reamintim ce spunea istoricul Nicolae Iorga despre noi:
Noi românii nu avem decât doi prieteni pe Sârbi şi Dunărea.
şi tot el spunea:
Cine uită nu merită.
Dar hai să ne aducem aminte pentru că merităm:
-    în timpul Primului Război Mondial pe teritoriul României şi-au dat viaţa 578 de militari
sârbi dintre cei care au luptat voluntari alături de trupele române, pentru cauza noastră;
-    în 07 iunie 1921 a fost încheiat de către Serbia cu România un tratat de alianţă cunoscut sub
numele de Mica înţelegere care a fost şi mai puternic consolidat în 16 februarie 1933 prin Pactul
de Organizare semnat la Geneva;
-    în primăvara anului 1941 Generalul Ion Antonescu a reuşit să întârzie prin poziţie de forţă
declanşarea atacului germano-italian asupra Iugoslaviei;
-    La declaraţia curajoasă făcută de Ceauşescu în 1968 (după invadarea Cehoslovaciei) el se
baza în cazul unui conflict armat cu ruşii, pe o retragere armată în Iugoslavia lui Tito.
-    în aceste condiţii vom ajunge la concluzia că:
Pe cel care nu-l laşi să moară nu te lasă să trăieşti
Trecând peste acest fapt ajungem la dorinţa actuală de a intra cât mai repede în NATO care parcă ne-a luat minţile.
La solicitarea Statului major al trupelor NATO mai întâi un ministru după care preşedinţia şi guvernul României au aprobat imediat, fără acceptul parlamentului, survolarea teritoriului de către avioanele acestei organizaţii, închizând două aeroporturi civile, permiţând aterizarea în caz de urgenţă şi instalarea la Craiova a unui radar cu care să controleze spaţiul de zbor pe durata oper¬aţiunilor.
Ruşinoasă treabă, fără să mai punem la socoteală faptul că:
Ne-am făcut-o cu mâna noastră.
Avem probleme sociale nerezolvate, legislaţie făcută în grabă şi neterminată, instituţii stră¬mutate nejustificat (ex: Inspectoratul Navigaţiei Civile) şi luăm decizii în grabă şi nemotivate.
Aburiţi de certificatele de acţionar, am fost furaţi pe faţă de persoane de rea credinţă care au lucrat pentru ei înşişi, la instituţii destinate să gospodărească banii publici şi proprietatea statului.
Deci, Liga Navală Română ar trebui să aibe obiective serioase, actuale în atenţie, aşa cum prevede statutul ligii, iată teme şi tematici care ar trebui abordate de către cei care doresc să facă lumină în tragedia care s-a abătut asupra ţării noastre, iar concluziile trase în urma unor astfel de dezbateri să se facă auzite la organismele naţionale şi internaţionale.
Doamne ajută-ne! că singuri nu mai suntem în stare.
BIBLIOGRAFIE: PUBLICAŢIILE MARINA ROMÂNĂ, PRIVIREA, ADEVĂRUL, EVENIMENTUL ZILEI, ROMÂNIA LIBERĂ, JURNALUL NAŢIONAL.
DIN PARTEA REDACŢIEI:
Acest material a fost prezentat de d-nul Florin Gusman la "Clubul de dezbatere" pe tema: "Să reînviem şi să înălţăm Cultul Dunării", care şi-a ţinut lucrările în ziua de 23 iunie 2000 la Cercul Militar Naţional, cu ocazia sărbătoririi de către Filiala L.N.R. Bucureşti a "Zilei apelor".
Materialul d-lui Gusman F. s-a bucurat de multă atenţie şi interes din partea publicului avizat, care se afla în sală.



MAREA NOASTRĂ pentru tineret 2000

Friday the 5th. Affiliate Marketing. Toate drepturile asupra materialelor publicate apartin d-lui Florin Gusman si coautorilor!